Google+

mercoledì 22 giugno 2016

Ni ficiru i scarpi: L'estorto, 'u squagghiatu

'U SQUAGGHIATU 

A mmia mi ficiru i scarpi n'tall'acitu 
Mi rissiru vieni, iamu n‟to zuNardu a „u fierru 
E io ci ivi. 
Mi ficiru assittari e mi rissiru Tu hai campatu assai. 
Mi misiru a cuorda 'nto cuoddu 
E m‟affucaru. 
Mi livaru i scarpi e puru i ruobbi 
Mi calaru n'tall'acitu e mi ficiru squagghiari 
A tutti na fini ci vuagghiu augurare 
Io era menzu latru e menzu truffaiddu
M‟avissiru arristato e mi nn'avissi fattu cinq'anni.
Mi capitaru iddi e finivi scannatu squagghiatu 
Mi ficiru i scarpi a trarimentu 
I me parienti pi mmia un sannu unni addumari lumina. 
Purtatili au fierru,
'nta zuNardu, 
ddà mi ficiru i scarpi.

L'ESTORTO 

Mi ficiru i scarpi n'anticchia a vuata 
N’anticchia a vuata ci ficimu i scarpi
Avia na putia ca vuscava pi mmia e pa me famigghia
Avia na putia ca vuscava rinari 
Mi rissiru mettiti in regola ca ci su i carcerati 
Purtamo rispiettu pi carcerati 
N'anticchia a vuata mi ficiru i scarpi 
N'anticchia st'jurnata 
N'anticchia rumani 
E puru doppu rumani
Sulu n’anticchia, n’anticchia a vuata.
N'anticchia siempri. 
Sino a che i debbiti m'affucaru.
Mi ficiru i scarpi chi appi a chiuiri a putia. 
Na bella putia prima ca chiuissi. 
Bellu paisi r'unni ti fannu i scarpi. 
Ca io pi vriuogna m'appi ammazzari.
Si iu ammazzari ca forsi i scarpi ci rinniru stritti. 
Mi ficiru i scarpi ma n‟to casciuni avia scarpi sfunnati.

Giorgio D'Amato